tu

apoi

ne priveam.

eu încercînd să înţeleg

îmi luam lucrurile aranjate din vreme într-un buzunar

se făcea dimineaţă cînd mai rămîi îmi spuneai

are să plouă iar prin bisericile toamnei

şi semnele trupului tău se vor şterge

vei plînge numai în somn

căci eşti un bărbat puternic

deşi ei cred altceva

ei cred că noi nici măcar nu existăm

dar lasă-i să se viseze

aşa

nu-şi vor da seama că

se sinucid